Autoare: Daniela Cosma
Master Politici, Gen şi Minorităţi, an I, SNSPA
În articolul de faţă voi aborda unul dintre cele mai importante aspecte legate de viaţa privată a indivizilor-familia, în raport cu discursul religios ortodox recent.
În opinia lui Stelian Gambos, consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României: „Biserica Ortodoxă nu şi-a schimbat şi nu îşi va schimba vreodată viziunea asupra familiei”[1]. Care este această viziune care nu se va schimba vreodată? Pentru a răspunde la această întrebare mă voi referi în cele ce urmează la două aspecte ale discursului religios ortodox.
[…] Aşadar, bărbaţii sunt datori să‑şi iubească femeile, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce‑şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte.” În această ultimă frază găsim şi sensul unei exprimări foarte cunoscute, pe care o întâlnim în acelaşi text al slujbei: „De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. […] Astfel şi voi, fiecare aşa să‑şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.”[3]Primul dintre acestea ţine de unul dintre textele de baza în ceea ce priveşte relaţiile de gen şi cele de familie în viziunea Bisericii ortodoxe: textul slujbei cununiei. „Cel ce din început ai zidit pe om şi l‑ai pus pe dânsul ca pe un stăpân al făpturii şi ai zis: nu este bine să fie omul singur pe pământ; să‑i facem lui ajutor dintr‑însul; şi luând una din coastele lui, i‑ai zidit femeie, pe care văzând‑o Adam a zis: «iată acum os din oasele mele şi trup din trupul meu; aceasta se va numi femeie, căci din bărbatul său s‑a luat ea.[2]” Astfel, unul dintre fragmentele cheie se referă la aspectul creării femeii din bărbat şi pentru bărbat, ca ajutor al acestuia. Pornind de la acest fapt al creării femeii pentru omul-bărbat, textul continuă cu menţionarea îndatoririlor celor doi soţi, exprimate printr-un raport de subordonare: „Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii. […] Căci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru toate.
La întrebarea al cui este acel trup rezultat din alipirea „omului la femeia sa”, răspunsul este: al barbatului, cel care îl va iubi ca pe sine însuşi, pentru că este de fapt sine însuşi. Femeia îi datorează în schimb bărbatului supunere şi nu se menţionează că trebuie să-l iubească sau că iubirea faţă de el este iubirea faţă de propria ei persoană. Din supunerea şi teama pe care femeia trebuie să le simtă faţă de soţul său rezultă, în cuvintele feministei Mary Daly faptul că „the husband dominating his wife represents God „himself”[4].
Dar în ce măsură acest text, atât de legat de tradiţie şi de un set de idei exprimate sub forma rugăciunilor, în care regăsim aspecte profund patriarhale cu privire la relaţiile de gen se reflectă şi în discursul conducătorului Bisericii ortodoxe române? Într-un mesaj al Patriarhului Daniel din 2011 întâlnim referirea la „vocaţia” de soţie şi mamă a femeii, la care însă se adaugă legătura dintre această aşa-numită vocaţie şi „ponderea benefică” pe care o are, în opinia Patriarhului, participarea femeii la viaţa publică. Participarea este vazută însă în sens predominant tradiţional: „Ne gândim azi cu preţuire mai ales la femeile care îngrijesc pe cei bolnavi, săraci, orfani şi bătrâni, la femeile care lucrează în şcoli, în instituţiile de cultură, în media şi în toate domeniile de activitate folositoare societăţii.”[5]. Sunt menţionate „toate domenii de activitate folositoare societăţii” însă această formulare destul de vagă contrastează cu accentul care este pus pe activităţile „feminine”: îngrijitoare, infirmiere, profesoare.
Dacă în cazul Patriarhului avem de-a face cu un discurs tradiţional dar moderat nu acelaşi lucru se poate spune despre una dintre vocile cele mai ascultate şi promovate de Biserica Ortodoxă Română, cea a Părintelui Cleopa. Discursul său nu este doar unul profund patriarhal dar şi extrem de radical în acest sens: „Cât ar fi femeia de învăţată, trebuie să fie supusă bărbatului. Că bărbatul este cap al femeii şi Hristos cap al bărbatului. În ordinea asta este ierarhia în familie”[6]. În ceea ce priveşte rolul şi locul femeii în familie şi societate, opiniile sale sunt la fel de tranşante: „Bărbatul, săracul, vine amărât, cu cele mai mari greutăţi în societate, conduce oşti, războaie; este mare răspunzător la întreprinderi de stat, în guvern, vine obosit. Dar femeia trebuie să fie liman. Să ştie să-l întâmpine totdeauna cu un cuvânt bun, cu blândeţe, să-i pregătească mâncarea, să-i facă haine, să-l pornească, să-l primească când vine de undeva. Întotdeauna ea trebuie să fie aceea care să odihnească pe bărbat, pentru că-i ajutătoarea lui”. Iar în societate, femeia „Două lucruri face tăcând – zice Sfântul Ioan Gură de Aur: Tace luminând şi se jertfeşte tăcând. Acesta este rolul femeii în societate”[7].
Am selectat acest text nu pentru a demonstra patriarhalismul extrem pe care îl ia uneori discursul religios ci pentru că arată că aceeaşi esenţă poate lua forme aparent diferite. Radical sau moderat discursul porneşte de la aceeaşi interpretare şi încearcă să justifice distincţia public-privat ca distincţie bărbat-femeie.
În ce măsură regăsim în opiniile românilor cu privire la familie şi carieră elemente identificate în discursurile prezentate? În primul rând căsătoria rămâne opţiunea majorităţii românilor. Potrivit datelor recensamântului din 2002 doar 3.9% din populaţie trăiau în uniuni consensuale[8]. Chiar şi în cazul acestor persoane cauzele coabitării ţin în mare parte de dificultăţi financiare (58.4%, potrivit studiului Viaţa în familie, 2008) şi nu de o lipsă a credinţei în ceea ce presupune o căsătorie (7.5%). Interesant este şi procentul de 3.5% dintre respondenţi cărora le displace ritualul nunţii deşi nu se menţionează ce aspecte le displac[9]. Căsătoria este strâns legată de naşterea de copii în opiniile românilor. Astfel, 39% consideră în mare măsură iar 29% în foarte mare măsură că oamenii care vor sa aibă copii ar trebui să se căsătorească[10].
În ceea ce priveşte relaţiile de gen în cuplu, sugestive sunt, la confruntarea cu viziunea religiei, câteva aspecte. La întrebarea dacă o femeie trebuie să-şi urmeze bărbatul 78% dintre respondenţi au raspuns afirmativ, potrivit Barometrului de gen 2000. De asemenea, 83% dintre respondenţi şi 82% dintre femeile intervievate consideră că bărbatul este capul familiei[11]. Semnificativ este că acest fapt nu se leagă de vreun argument de genul ponderii venitului adus în gospodărie, ci de existenţa unui soţ, femeia putând fi considerată capul familiei doar în cazul absenţei unui soţ. Dacă bărbatul este capul familiei, femeia este stăpâna casei în opinia a 61% dintre respondenţi[12], însă acest fapt nu vrea să sugereze o poziţie superioară a femeii în gospodărie deoarece a fi stăpâna casei se referă mai degrabă la cine prestează munca domestică şi face cumpărăturile pentru familie, aceasta în condiţiile în care când este vorba de luarea deciziilor cu privire la distribuirea banilor în gospodărie bărbaţii participă aproape în egală măsură cu femeile.
Societatea românească păstrează aşadar o viziune tradițională asupra familiei iar familia rămâne în marea majoritate a cazurilor un spaţiu al inegalităţii între cei doi părinţi iar pentru copii un spaţiu al învăţării inegalităţii. Astfel, deşi majoritatea românilor (64% potrivit studiului Viaţa de familie, 2008) consideră în foarte mare măsură că ambii părinţi trebuie să câştige bani pentru întreţinerea familiei-ceea ce am putea considera o opinie egalitaristă în privinţa obţinerii veniturilor, o diferenţă importantă apare în privinţa proporţiei contribuţiei financiare a celor doi soţi. În acest caz 70% dintre români consideră că bărbaţii trebuie să fie principalii aducători de venituri în familie.[13] Altfel spus, rolul femeilor este mai degrabă de a rotunji venitul gospodăriei, bărbatului revenindu-i principala responsabilitate pentru susţinerea financiară a familiei.
În privinţa creşterii copiilor, în cadrul Barometrului de gen 2000, la intrebarea dacă bărbaţii sunt la fel de capabili să crească un copil avem un procent de 53% răspunsuri negative. Opiniile se reflectă şi în realitatea creşterii şi îngrijirii copiilor: astfel, în România 66% dintre femei se ocupă doar ele de copii, ȋn timp ce 5% dintre bărbaţi fac acest lucru, procentul părinţilor care se implică amândoi nedepășind 23%. [14]
Viziunea discursului religios asupra „vocaţiei” pentru maternitate şi viaţa de familie a femeii este confirmată şi de opinia a 45% dintre români cu privire la importanţa mult mai mare a familiei decât cea a carierei pentru femei. Calităţile „feminine” pe care le-am regăsit şi în diversele referiri ale discursului religios cu privire la „ natura, vocaţia şi geniul feminităţii” sunt vizibile în valorile asupra cărora se pune accent diferit în educaţia fetelor şi băieţilor. Astfel, valorile mai încurajate în educaţia fetelor decât în cea a băieţilor sunt ascultarea şi hărnicia în timp ce în cazul băieţilor acestea sunt disciplina, libertatea de decizie şi independenţa[15].
Am menţionat aceste statistici pentru a arată faptul că în societatea românească este încă acreditată viziunea identificată în discursul religios cu privire la „vocaţia” şi „obligaţiile” de mamă şi soţie ale femeii, prioritare „în comparaţie cu restul îndatoririlor politice sau celelalte profesiuni”.
Dincolo de statisticile relevante, faptul ca familia românească continuă să fie un spațiu al inegalității de gen nu este greu de observat. Este de ajuns să ne gândim la propriile noastre experiențe sau ale celor din jurul nostru, ȋn calitate de copii, parteneri de cuplu sau părinţi pentru a realiza cum inegalitatea se naște şi se perpetuează. De la slujba cununiei, la ducerea băieţilor ȋn altar la botez şi a fetelor nu, la ceea ce societatea ȋn sensul cel mai larg, incluzând religia ne spune despre rolul şi locul fiecăruia, ne confruntăm permanent cu imagini ale diferenței a cărei existenţă ȋn sine nu ar fi neapărat ceva negativ daca nu s-ar transpune şi ȋn expresii de inferiorizare.
Bibliografie
- Barometru de gen 2000, http://www.cpe.ro/romana/index.php?option=com_content&task=view&id=27&Itemid=48
- Daly, Mary, 1973: Beyond God the Father. Towards a philosophy of women`s liberation: Beacon Press, Boston
- Gambos, Stelian, Familia creştină, http://www.crestinortodox.ro/diverse/familia-crestina-128846.html
- Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica Femeii Creştine (8 mai 2011), http://www.patriarhia.ro/ro/patriarhul/fem8mai2011.html
- Părintele Cleopa, Rolul femeii în familie, societate şi biserică, http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/05/29/parintele-cleopa-rolul-femeii-in-familie-societate-si-in-biserica/
- Popescu, Raluca, Uniuni consensuale în România, http://www.soros.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=80
- Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 18-27 martie 2002, http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/vol4/tabele/t18.pdf
- Slujba cununiei, http://tainacasatoriei.wordpress.com/2009/10/05/taina-cununiei-in-ritul-bizantin/
- Ștefănescu, Mihaela, Viaţa de familie 2008, http://www.soros.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=80
Note:
[1] Stelian Gambos, Familia creştină, http://www.crestinortodox.ro/diverse/familia-crestina-128846.html
[2] Slujba cununiei, http://tainacasatoriei.wordpress.com/2009/10/05/taina-cununiei-in-ritul-bizantin/
[3] Idem
[4] Mary Daly, Beyond God the Father, Boston, Beacon Press, 1973, p. 13
[5] Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica Femeii Creştine (8 mai 2011), http://www.patriarhia.ro/ro/patriarhul/fem8mai2011.html
[6] Părintele Cleopa, Rolul femeii în familie, societate şi biserică, http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/05/29/parintele-cleopa-rolul-femeii-in-familie-societate-si-in-biserica/
[7] Idem
[8] Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 18-27 martie 2002, http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/vol4/tabele/t18.pdf
[9] Raluca Popescu, Uniuni consensuale în România, http://www.soros.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=80, p. 7
[10] Mihaela Stefănescu, Viaţa de familie 2008, http://www.soros.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=80, p. 1
[11] Barometru de gen 2000, http://www.cpe.ro/romana/index.php?option=com_content&task=view&id=27&Itemid=48,
[12] Idem
[13] Idem
[14] Barometrul de gen 2000…..
[15] Idem
