MANIFEST
Dragi luptătoare feministe!
8 martie, Ziua internațională a femeilor, a avut ca punct de pornire grevele muncitoarelor din trecut pentru condiții de muncă mai bune și pentru o viață prosperă, trăită în pace și demnitate!
Astăzi, împreună, noi toate – femei trans și cis, persoane trans, queer, femei rome, persoane rasializate, persoane cu dizabilități, din clasele muncitoare – aducem în stradă mesajul nostru politic foarte clar:
Spunem NU austerității! Și spunem NU războaielor!
Austeritatea ne afectează din ce în ce mai mult viețile:
Facturile la întreținere – curent, căldură, apă – precum și chiriile devin de nesuportat! Zăpezile și frigul din această iarnă au pus în pericol viețile și chiar au luat viețile multora. Persoane vârstnice au murit din cauză că au fost nevoite să închidă căldura, pentru economie. Persoane fără adăpost au fost găsite în stare de șoc hipotermic pe străzile Bucureștiului – una dintre cele mai bogate capitale din UE, conform PIB-ului.
Situația locuințelor sociale, nerezolvată, cu zeci de mii de dosare în așteptare la primării, s-a înrăutățit anul acesta prin propunerile celor de la guvernare de a modifica legea locuinței. Și de a exclude de la dreptul la locuință socială persoanele cu datorii la bugetul local sau care nu fac dovada solicitării anuale de angajare. Este încă o formă prin care actuala guvernare neoliberală acționează înspre criminalizarea sărăciei și intensificării atacului asupra persoanelor celor mai vulnerabile.
De 8 martie, luptăm pentru ca toată lumea să aibă un acoperiș deasupra capului, precum și lumină, căldură și apă!
Din cauza politicilor neoliberale și antipopulare ale guvernului actual, costul vieții – care include hrana, întreținerea, îmbrăcămintea, recreerea – este în creștere continuă! În timp ce salariul minim rămâne în prezent de 2574 lei, iar mai mult de jumătate dintre pensii sunt sub 2500 de lei, o persoană are nevoie de 4322 de lei pentru un trai decent!
Fiecare dintre noi are O SINGURĂ VIAȚĂ! De 8 martie, luptăm pentru ca fiecare dintre noi să aibă dreptul de a trăi această viață în demnitate, pace și prosperitate, și nu la limita supraviețuirii!
Așa cum a arătat organizația de femei a uneia dintre cele mai mari confederații sindicale, austeritatea nu doar că afectează viețile femeilor, dar intensifică și violența asupra lor! Austeritatea precarizează munca, erodează siguranța financiară, dar și serviciile publice esențiale, sporind astfel expunerea femeilor la violența de gen. Austeritatea creează un mediu de vulnerabilizare crescută pentru femei!
De 8 martie, luptăm împotriva austerității care este o formă generalizată a violenței de gen!
Guvernul Bolojan a înghețat pensiile și a tăiat 10% din fondul de salarii ale bugetarilor. Membrii sindicatului Sanitas au făcut calculul: tăierea a 10% din fondul de salarii înseamnă 2,1 zile muncite fără plată! Chiar dacă spitalele publice, serviciile de ambulanță, sectorul educațional și anumite instituții de cultură au fost exceptate prin ordonanță de urgență de la această tăiere, multe alte sectoare și mulți lucrători din sistemul public vor avea de suferit în urma ei!
De 8 martie, ne manifestăm solidaritatea cu toate grevele și protestele sindicale prin care muncitoarele și muncitorii afectați își revendică drepturile!
Greva este cel mai puternic instrument politic! Dacă lucrătoarele și lucrătorii opresc munca, totul se blochează!
Atunci când salariile sunt mici, când condițiile de lucru apasă strivitor asupra oamenilor, oprirea coordonată și colectivă a muncii este un instrument care arată direct puterea colectivă a lucrătorilor.
Iar când sindicatele din toate domeniile muncii se mobilizează și acționează împreună, organizate într-o grevă generală, ele creează o forță politică uriașă care poate contracara direct măsurile antisociale impuse de guvern! Ca grupuri informale și asociații civice, ne alăturăm lor, solidare înspre același scop: formarea unei opoziții de temut împotriva puterii politice actuale și a măsurilor impuse de aceasta! Și pentru formarea unei voințe colective, care luptă pentru un viitor al bunăstării noastre, a tuturor.
De 8 martie, facem un apel general de solidarizare cu toate grevele sindicale!
Angajații nu trebuie să sufere!
Suntem solidare cu toate muncitoarele și toți muncitorii migranți, din toate domeniile – îngrijire, curierat, horeca, transport, construcții, producție – și cu toate acțiunile lor de sindicalizare. Dacă extrema dreaptă incită la ură, încercând să direcționeze furia muncitorilor locali, provocată de austeritate, împotriva muncitorilor migranți și rasializați, noi contracarăm cu putere această manevră odioasă! Și așa cum s-a văzut, majoritatea oamenilor nu s-au lăsat manipulați și convinși că lucrătorii migranți ar fi responsabili de altceva în afară de căutarea unei vieți mai bune pentru ei și familiile lor. Muncitorii din toate țările trebuie să rămână uniți în lupta lor pentru condiții mai bune, pentru o viață și o lume mai bună!
De 8 martie, afirmăm cu putere: muncitorii și muncitoarele migrante sunt binevenite aici, le întâmpinăm cu sprijin și solidaritate!
De 8 martie, facem apel și la grevă generală feministă, care include oprirea muncii neplătite, casnice sau informale și invizibile. Încă o dată spunem: munca în casă, nesalariată, este muncă! Munca de îngrijire, nesalariată, este muncă! Munca sexuală este muncă! Munca informală este muncă! Munca gestațională este muncă! Munca emoțională este muncă! Muncim nesalariat în fiecare zi pentru a întreține viața, pentru a îngriji și a regenera viața, cât și rețelele care ne mențin în viață. Muncim în fiecare zi împotriva capitalului care ne distruge.
Iar dacă noi oprim această muncă, totul se oprește.
De 8 martie, luptăm pentru ca această muncă făcută mai ales de femei, și care întreține viața, să poată fi desfășurată în condiții decente.
De 8 martie, luptăm la locul de muncă, acasă, pe stradă, cot la cot, sindicaliste, femei salariate și nesalariate, pensionare și muncitoare casnice, pentru vieți bune și demne pentru toate!
De 8 martie, ne organizăm în solidaritate pentru condiții decente de trai pentru toată lumea! Și nu doar pentru cei care au vârsta și capacitatea fizică și psihică de a munci!
Trebuie să ieșim din online: să construim spații de întrajutorare, ancorate în vecinătăți, în rețelele informale și în colectivele de la locul de muncă. Vecine, colege, rude, prietene, să ne întâlnim și să îndeplinim împreună sarcini pe care e mai greu să le facem singure: să ajutăm la cumpărături, gătit, reparații, în special pe acelea dintre noi mai în vârstă, singure și/sau cu stare de sănătate fizică sau psihică precară. Întrajutorarea și sprijinul reciproc, mai ales în austeritate, sunt o formă de rezistență colectivă, dar și de politizare! Astfel putem crea legătura dintre organizarea de la locul de muncă, activitate sindicală și organizare informală. Astfel putem crea situațiile în care toată lumea, din toate domeniile – angajați la stat și la privat, muncă pe cont propriu, muncă neplătită – să se simtă ascultată, implicată, reprezentată!
De 8 martie luptăm pentru refacerea capacităților noastre de organizare și solidarizare, atât la locurile de muncă, cât și în afara lor!
Tăierea burselor elevilor, precarizarea și mai acută a situației copiilor, precum și dezamăgirea lor în urma acestei măsuri reprezintă o pierdere istorică!
Tăierea burselor și majorarea taxelor studenților îi pune în situații de și mai mare precaritate, în contextul creșterii chiriilor, al decontării întârziate a abonamentelor la transportul în comun, al creșterii prețului vieții de zi cu zi, dar și în contextul general al pieței muncii. Tăierile nu doar că erodează eforturile tinerilor de dezvoltare intelectuală și profesională, ci amplifică și situațiile de abuz de putere, inclusiv sexual, semnalate în universități!
De 8 martie luptăm pentru ca toți copiii și tinerx să aibă acces la educație, în demnitate și siguranță!
De 8 martie luptăm pentru ca fetele și tinerele să nu mai fie în pericol de a fi abuzate în spațiile educaționale!
„Reformele” din educație de care se face vinovat guvernul actual pun în mare dificultate un sector deja mult subfinanțat și aflat de decenii la marginea prăpastiei. Profesorii muncesc mai mult, pe bani mai puțini, numărul copiilor de la clase a crescut, personalul didactic a fost redus, în condițiile în care era nevoie, dimpotrivă, de suplimentarea lui!
De 8 martie, luptăm pentru condiții decente de lucru pentru cadrele didactice și personalul auxiliar din învățământ!
Aceste așa-zise reforme din educație sunt doar metode de distrugere a învățământului public, de restrângere a accesului la educație pentru cele mai multe dintre persoanele sărăcite. Blocarea emancipării lor și abandonarea la limita supraviețuirii fac mai ușor de reprodus mecanismele de control și aplicarea măsurilor de austeritate și de îndatorare. Întreruperea brutală a accesului la educație va crea în timp generații din ce în ce mai supuse la violența sistemică, neîncrezătoare în puterea unității lor și în necesitatea revoltei.
De 8 martie, luptăm pentru educație gratuită, publică, de calitate pentru toată lumea!
Odată cu măsurile de austeritate, mii de oameni și-au pierdut statutul de coasigurați. Ei trebuie să acopere cheltuielile pentru tratamente din puținul venit pe care îl au, ori să renunțe complet la el. Pe rând au fost eliminate ajutoarele limitate oferite persoanelor cu dizabilități și pacienților cu boli cronice. Neplata primei zile de concediu medical afectează mai ales femeile, deja afectate de boli profesionale, cronice, aflate în concediu medical prelungit sau pe cele care au statutul de însoțitori pentru persoanele aflate în incapacitatea de a se îngriji singure. În paralel, personalului medical i-au fost impuse cerințe tot mai împovărătoare, fiind obligat să asigure îngrijirea cu resurse tot mai limitate, într-un sistem tot mai subfinanțat.
Comasările, reducerea personalului din sănătate și alocările bugetare inechitabile între unitățile sanitare, pentru a reduce din cheltuieli, în locul investițiilor după nevoi, nu produc prosperitate și nu acoperă deficitul bugetar! Sectorul sănătății este, alături de învățământ, unul dintre cele mai feminizate domenii de muncă. Ele reprezintă efortul social de colectivizare a muncii de îngrijire și de menținere a vieții.
De 8 martie, ne manifestăm solidaritatea cu toate lucrătoarele din sistemul sanitar, pentru salarii și condiții de muncă decente!
Toate aceste măsuri deschid calea către privatizarea sistemului de sănătate și promovează un sistem elitist în care cei cu resurse și relații beneficiază de asistență medicală de calitate, pe când cei mai vulnerabili rămân fără garanția minimă a asistenței medicale. Sănătatea nu este o marfă, ci un drept, iar demnitatea socială nu este negociabilă!
De 8 martie luptăm pentru dreptul la sănătate al tuturor!
Maternitatea nu mai este un drept universal, ci a devenit un lux, în special pentru femeile rome, cu vulnerabilități multiple, intersecționale. Maternitatea pentru ele se poate transforma la propriu într-o chestiune de viață și de moarte. Atunci când nu ai asigurare medicală, când ți se refuză internarea și îngrijirea, când actul medical e condiționat de plăți informale, de o anumită culoare a pielii sau un anumit accent, granița dintre a trăi și a nu supraviețui devine foarte fragilă!
De 8 martie luptăm pentru justiție reproductivă pentru toate femeile, și în special pentru femeile rome și din comunități marginalizate, cele mai afectate de austeritate, de subfinanțarea sistemului de sănătate, de rasismul sistemic, de rasializarea și precarizarea ca urmare a unui proces istoric!
De 8 martie luptăm pentru o lume fără austeritate și fără rasism!
Accesul la serviciile de sănătate reproductivă și sexuală este în continuare restricționat, în special pentru persoanele care fac parte din comunități marginalizate. Accesul la avort e tot mai limitat: în zonele rurale, clinicile sunt departe. Iar costul pentru întreruperea sarcinilor la cerere este foarte mare – până la 1000 de lei în sistemul de stat. Mai mult, medicii refuză deseori să facă întreruperi de sarcină, invocând motive religioase. De fapt, direcționează oamenii către clinici private, unde serviciul este la fel de scump sau și mai scump. În plus, biserica ortodoxă și alte culte fac propagandă împotriva avortului. Toate acestea le afectează disproporționat pe femeile și persoanele din comunități marginalizate, vulnerabilizate, sărace.
De 8 martie, luptăm pentru ca avortul să fie un serviciu decontat, în sistemul public, universal și accesibil pentru toată lumea!
Sistemul de sănătate publică trebuie să includă servicii de afirmare a genului, gratuite și accesibile, după principii de autodeterminare, și nu de patologizare! Accesul la hormoni și la intervenții chirurgicale, la tratamente postoperatorii, dar și accesul la servicii psihologice ar trebui să fie decontate, gratuite și transparente. În plus, vrem ca personalul medical să fie informat cu adevărat despre sănătatea trans, să nu mai existe frica de a merge la medic ca persoană trans, și în afara tratamentelor de afirmare de gen!
Corpurile noastre sunt supuse zilnic la violența normării cis-heteropatriarhală a genului, la discriminare și ignoranță. Avem nevoie de un sistem medical în care această violență, în loc să fie reprodusă, să fie combătută conștient și activ!
De 8 martie, luptăm pentru îngrijirea medicală adecvată, gratuită și fără queerfobie, a tuturor!
De asemenea, ne dorim ca facultățile de medicină și spitalele să devină spații de învățare și practicare mai sigure pentru toate persoanele non-binare, transgen și safice. Persoanele queer trebuie să fie tratate cu grijă și demnitate în sistemul sanitar public, atât ca profesionistx, cât și ca pacientx!
De 8 martie, luptăm pentru finanțarea sistemului medical public, astfel încât personalul medical să fie plătit corespunzător și să poată fi și instruit împotriva queerfobiei, rasismului și clasismului!
Femicidul, sau fenomenul uciderii femeilor de parteneri sau membri ai familiei, ține nu doar de circumstanțele relațiilor individuale, ci de un întreg sistem social și politic care, prin propria-i structură, ucide. Violența de gen nu există într-un vacuum apolitic sau anistoric, ci este profund legată de sistemul politic în care operează, de sistemul de organizare politic și economic capitalist. Azi, în plină austeritate, prin precarizarea muncii femeilor, prin pierderea independenței economice, ele sunt tot mai vulnerabile în fața violenței de gen. Iar siguranța, sănătatea și viețile lor sunt amenințate tot mai mult într-o lume în care nu există finanțare adecvată pentru serviciile publice care le-ar putea sprijini, pentru locuințele publice sociale în care s-ar putea muta, scăpând astfel din relații abuzive.
De 8 martie, le regretăm pe surorile noastre. Lupta noastră feministă este și o luptă pentru ele, în amintirea lor și împotriva sistemului capitalist care face posibil femicidul!
Recent s-au luat măsuri legislative conform cărora, în cazurile de violență de gen, unde supraviețuitoarea obține ordin de restricție, autoritățile au obligația să o contacteze la trei zile de la emiterea ordinului, și cu 14 zile înainte de expirare, pentru a verifica dacă dorește prelungire. Abuzatorul are obligația să urmeze consiliere psihologică, iar în cazul în care nu o face, este amendat cu până la 10 000 de lei. Însă chiar dacă aceste schimbări legislative pot crește siguranța temporară a supraviețuitoarelor, pentru persoanele din comunități izolate, sărăcite, marginalizate, aceste măsuri sunt insuficiente și poate și ineficiente! Avem nevoie de măsuri radicale de eradicare a sărăciei, de scoatere din situația de sărăcie extremă a femeilor, de scoatere din izolare și marginalitate a comunităților care suferă de pe urma sistemului inegalităților economice extreme! Și avem nevoie de finanțare corespunzătoare pentru serviciile de asistență socială din cadrul primăriilor, precum și de remunerare adecvată a angajaților!
De 8 martie, luptăm pentru un stat social unde violența, inclusiv cea de gen, să fie atacată de la rădăcină!
Frica este principalul obstacol în calea organizării!
Austeritatea are drept consecință intensificarea fricii în ceea ce privește ziua de mâine. Această frică legitimă este dublată de frica pe care politicienii români, împreună cu presa capitalistă, o răspândesc cu privire la amenințarea războinică străină. Răspândirea acestei frici este folosită de statul capitalist și de investitorii financiari pentru a disciplina populația, pentru a o obliga să accepte fără să chestioneze măsurile de austeritate și investițiile și împrumuturile în vederea militarizării.
Când spunem NU austeritărității, spunem NU și militarizării!
Guvernul Bolojan ia bani publici de la cei mai sărăciți dintre noi, dar acești bani se duc în achizițiile de arme și pregătirea pentru război. Industria de armament, cât și firmele insuficient taxate, huzuresc pe banii care ar trebui să intre în bunăstarea noastră, a celor multe și mulți!
În 2025, bugetul Apărării naționale a fost suplimentat cu 1,3 miliarde de lei pentru continuarea procesului de înzestrare a armatei române și cu 300 de milioane pentru întărirea procesul de transformare structurală a armatei. Acești bani publici reprezintă de fapt credite de angajament pentru onorarea contractelor de achiziţie de echipamente militare, precum şi pentru finanţarea proiectelor de infrastructură militară.
Seria de credite pentru întărirea proiectului militar pe care guvernul României și le-a asumat fără consultarea populației presupun tăierea din banii alocați pentru susținerea serviciilor publice, tăierea din salarii și pensii concomitent cu creșterea prețurilor la alimente și medicamente, la energie și gaze. Militarizarea înseamnă creșterea datoriei naționale pentru achiziționarea de tehnologii militare și de armament deținute de marile corporații militare. Aceste credite reprezintă, de asemenea, contribuția României la proiectele de extindere imperialistă pe care organizații militare precum NATO continuă să le desfășoare. Aceste credite nu sunt o formă de consolidare a apărării naționale în fața unui război constant fabricat de marile puteri capitaliste. Militarizarea este o formă de deposedare a populației, de lipsire a tuturor și în special a celor sărăciți de dreptul la o viață demnă și în siguranță!
Politica de reînarmare națională prin accesarea de credite din programul SAFE nu aduce cu sine crearea de noi locuri de muncă sigure și pe termen lung, așa cum încearcă guvernul actual să ne convingă. Promisiunea unui nou proces de industrializare care să fie benefic pentru clasa muncitoare este o strategie prin care clasa conducătoare și capitaliștii locali încearcă obținerea acordului popular. Militarizarea înseamnă deschiderea de noi piețe pentru capitalul străin, pentru firmele de armament din țările bogate, care urmăresc, pe de o parte, folosirea de forță de muncă ieftină, iar, pe de alta, extragerea de resurse naturale la costuri mici. Militarizarea înseamnă exploatarea și distrugerea corpurilor noastre muncitoare și a resurselor naturale locale pentru construirea unui viitor în care singura certitudine e doar războiul. De pe urma producerii de armament nu beneficiază decât marii capitaliști ai lumii. Pentru ei, militarizarea înseamnă avuție și acumulare neîntreruptă, iar pentru noi suferință și moarte!
Moartea / uciderea (celor mai precarizați și mai vulnerabilizați, în primul rând) este politica generală dusă în acest moment. Ea urmărește susținerea intereselor capitalului și ale deținătorilor săi (acționari în industria energiei și a războiului, dezvoltatori imobiliari etc.) și limitarea la maximum a resurselor pentru supraviețuirea celor precarizați, a muncitoarelor din sectoare subfinanțate, a persoanelor rasializate și sărăcite care trebuie să muncească și pentru bani, și pentru a-și îngriji propria viață și pe a celor din jur.
De 8 martie, luptăm împotriva militarizării și tuturor războaielor!
Militarizarea este violență de gen! Militarizarea afectează în mod principal viața fetelor și a femeilor care fac munca domestică, de îngrijire și întrajutorare! Prin împuținarea resurselor care se duc în servicii de sănătate publică, în asistență socială și în programe de susținere a vieții, povara acestor munci crește și mai mult. Femeilor care se află în relații toxice și abuzive le va fi din ce în ce mai greu să părăsească aceste relații. Creșterea numărului femicidelor este strâns legat de măsurile de austeritate și de militarizare. Militarizarea susține și reproduce sistemul patriarhal, ierarhia și dezechilibrul de sarcini și de putere din interiorul cuplului heteronormativ și la nivel de societate. Chiar și atunci când guvernul cheamă la serviciul militar voluntar atât femei, cât și bărbați, folosindu-se de retorica nediscriminării de gen, acest lucru nu înseamnă o viață mai bună pentru fete și femei. La sfârșitul celor patru luni, cei înscriși rămân cu o datorie la stat, de a fi activi în armată în caz de război, și cu aceleași probleme economice cu care se confruntau și înainte. În plus, în interiorul capitalismului militarizat, pentru multe persoane aflate în relații abuzive, viața de cuplu poate deveni o carceră! Iar combaterea acestui lucru necesită schimbarea întregului sistem economic și politic! Înseamnă căderea sistemului de producție capitalist!
De 8 martie, luptăm împotriva militarizării și tuturor războaielor!
Mai mult, prin redistribuirea resurselor destinate serviciilor sociale publice către proiecte militare de invazie și expansiune teritorială, guvernul României devine complice direct al statului zionist Israelian, participă activ la genocid din Gaza, și chiar la agresiunile militare înfăptuite de organizația militară NATO asupra altor țări.
România importă și exportă arme cu Israelul, arme care ucid populația palestiniană și ocupă ilegal fâșia Gaza. Guvernul Bolojan și președinția Nicușor Dan sunt complice la genocid. Mai mult, participarea României la falsul Consiliul pentru „Pace”, organizat de SUA, ne face, din nou, complici la colonizarea teritoriilor palestiniene și la genocidarea oamenilor.
Prin programul de austeritate, statul își folosește ultimele resurse pentru a proteja capitalul în detrimentul creșterii calității traiului populației. Politica de înarmare europeană comună nu reprezintă decât accentuarea relațiilor economice capitaliste și condamnarea femeilor palestiniene la moarte, tortură și umilire continuă.
Trebuie să punem stop relațiilor cu statul criminal, care folosește tortura, abuzurile sexuale, uciderea și înfometarea ca instrumente de opresiune împotriva poporului palestinian! Menținerea relațiilor economice și diplomatice cu Israelul reprezintă validarea tacită a distrugerii sistematice a poporului și infrastructurii palestiniene.
Spunem STOP GENOCIDULUI! STOP violenței asupra femeilor din Palestina!
8 martie, Ziua internațională a femeilor, a avut ca punct de pornire grevele muncitoarelor din trecut pentru condiții de muncă mai bune și pentru o viață prosperă, trăită în pace și demnitate!
Astăzi, împreună, noi toate – femei trans și cis, persoane trans, queer, persoane rasializate, persoane cu dizabilități, din clasele muncitoare – facem apel la solidarizare generală, cu toate grevele, protestele și acțiunile de revoltă colectivă. Împreună
Spunem NU austerității! Și spunem NU războaielor!
