Ecofeminismul este o ramură a feminismului și o mișcare socială care leagă exploatarea naturii de opresiunea femeilor, ambele provenind din sisteme patriarhale, dominate de bărbați și ierarhice.
El contestă sistemele de putere care exploatează atât mediul înconjurător, cât și grupurile marginalizate, luptând pentru sustenabilitate ecologică și pentru egalitate de gen.
Schimbările climatice, dezastrele ecologice, eforturile de reconstruire din cadrul tranziției verzi nu sunt neutre la dimensiunea de gen.
Toate acestea afectează într-o măsură importantă comunitățile vulnerabile. Iar femeile și copiii sunt cei mai expuși în fața dezastrelor naturale, reprezentând majoritatea refugiaților climatici ai planetei.
Vulnerabilitatea este multiplicată prin intersecția dintre gen, etnie, clasă și orientare sexuală, lăsând femeile rome, migrantele sau pe cele cu dizabilități într-o precaritate extremă.
Lecția dură a pandemiei a fost clară: în momente de colaps, sistemul de protecție socială și accesul la sănătatea reproductivă sunt sacrificate primele, transformând crizele climatice și sanitare într-o agresiune directă asupra drepturilor și siguranței femeilor.
În contextul atât global, cât și românesc, în care schimbările climatice, dezastrele ecologice, dar și eforturile de reconstruire din cadrul tranziției verzi vulnerabilizează și mai mult comunitățile deja marginale – lupta ecologică trebuie să fie una feministă!
Articolul face parte din campania „FEMINISM.E – Diversitate și reprezentare” implementată de #FeminismRomania.
Proiect finanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă neapărat opiniile Uniunii Europene sau The Netherlands Helsinki Committee. Nici Uniunea Europeană, nici Netherlands Helsinki Committee nu pot fi trase la răspundere pentru acestea.
