Feminismul susține rezolvarea conflictelor prin dialog, solidaritate, nu prin acumularea continuă de arme. Pentru că o lume înarmată până în dinți nu este o lume mai sigură. Este doar o lume mai pregătită pentru următorul război.
Discursul feminist anti-militarizare trage un semnal: costurile acestor conflicte sunt suportate în primul rând de persoanele precarizate, iar femeile și fetele sunt afectate în mod disproporționat. În timp ce investițiile în înarmare cresc constant, se fac tăieri de la educație, sănătate sau servicii sociale.
𝗖𝗼𝗿𝗽𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲𝘃𝗶𝗻 𝗰â𝗺𝗽𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗹𝘂𝗽𝘁ă
Războiul transformă corpurile femeilor în ținte. Violența sexuală este folosită ca armă pentru a umili, controla și distruge comunități întregi. Femeile sunt agresate, exploatate sau forțate să trăiască sub amenințarea constantă a violenței.
Mamele sunt nevoite să își crească copiii în mijlocul bombardamentelor, al strămutărilor forțate și al fricii permanente.
Accesul la servicii de sănătate este distrus
Războiul distruge infrastructura de sănătate și face aproape imposibil accesul la servicii esențiale.
Vedem acest lucru astăzi în Gaza, unde femeile nasc fără acces la medicamentele necesare, fără îngrijire post-natală și fără condiții minime de siguranță. Accesul la contracepție, la servicii de sănătate reproductivă sau chiar la produse de igienă menstruală devine imposibil.
𝗠𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝗿𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗲𝘅𝗽𝗹𝗼𝗮𝘁𝗲𝗮𝘇ă 𝗽𝗿𝗲𝗰𝗮𝗿𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗲𝗰𝗼𝗻𝗼𝗺𝗶𝗰ă
Armata profită adesea de precaritatea economică a tinerilor și a altor categorii vulnerabile. În contexte în care locurile de muncă sunt nesigure, salariile sunt mici, iar accesul la educație sau locuire este limitat, recrutarea militară este prezentată drept o promisiune de stabilitate și independență financiară.
Tinerilor li se promit beneficii, salarii sigure, acces la educație sau locuințe dacă aleg să se înroleze. În realitate, aceste promisiuni transformă dificultățile economice într-un mecanism de recrutare pentru aparatul militar.
𝗙𝗲𝗺𝗶𝗻𝗶𝘀𝗺𝘂𝗹 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗼 𝗽𝗼𝗹𝗶𝘁𝗶𝗰ă 𝗮𝗻𝘁𝗶-𝗿ă𝘇𝗯𝗼𝗶
Feminismul nu poate fi folosit pentru a legitima militarizarea. Vedem cum discursul feminist este cooptat de instituții publice pentru a legitima decizii militare. Existența femeilor în poziții de conducere din armată, guverne sau alianțe militare este prezentată ca dovadă de progres și egalitate.
Un feminism folosit pentru a justifica războaie, militarizare sau producția de arme nu este un feminism al eliberării, ci unul instrumentalizat pentru a legitima aceeași ordine politică care produce conflict și suferință.
Articolul face parte din campania „FEMINISM.E – Diversitate și reprezentare” implementată de #FeminismRomania.
Proiect finanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă neapărat opiniile Uniunii Europene sau The Netherlands Helsinki Committee. Nici Uniunea Europeană, nici Netherlands Helsinki Committee nu pot fi trase la răspundere pentru acestea.
