Michael Paşcu
-participant în proiectul One Europe Many Realities. Gender Rolles in different societies
Trăim în Sud-Estul Europei. Suntem la punctul de întâlnire a 2 două culturi, cea occidentală şi cea orientală. Am avut sute de ani influenţă orientală, dominaţie imperială şi apoi comunistă, acum suntem influenţaţi fară să ne dăm seama şi transformaţi în cumpărători de fast-food şi băuturi acidulate ş.a.m.d. printr-o campanie agresivă de publicitate, marketing prin toate canalele şi modalităţiile posibile. Nu se opreşte aici influenţa, nu doar ajungem sa cumpăram ceva, ci voit se doreşte să ne fie schimbată mentalitatea spre un tip de om egoist şi care se valorifică prin posesiile materiale cu o gândire orientată numai spre plăcerea proprie. Ce are evident repercursiuni grave asupra modului cum interacţionăm între noi şi cum ne vedem pe noi.
Vederea veche asupra genurilor plasau femeia undeva mai mult sau mai puţin sub bărbat. Vederea “nouă” conferă acesteia statut egal. Dar observ că aceasta este numai aparenţa. Deşi mulţi se chinuie să menţină aceasta faţadă, cu eforturi considerabile, de fapt undeva în interior, poate chiar fară să îşi dea seama se comportă diferit cu femeile.
Le incurajează spre obiceiuri, comportamente şi meserii “tipic feminine”. Asta nu înseamnă că le interzic sau le impiedică să urmarească şi alte obiective, dar majoritatea nu le ajută atât de mult, financiar, emoţional, cât ar ajuta un bărbat. Consider că aceasta inoculare “de acasă” / “din familie” şi de la anturaj si societate este la fel de prohibitivă cum ar fi o lege care interzice angajarea unei persoane care poate sa nască.
Ce mă aduce la următoarea problemă: Datorită situaţiei biologice femeia este cea care nouă luni de zile poartă copilul şi apoi câteva luni trebuie sa aibă grijă de el. Şi aşa, din cauza experienţei maternale femeile întâmpină probleme la locul de muncă care nu de puţine ori duc la pierderea locului de muncă.
Asta nu este în regulă, consider că o femeie ar trebui să poată avea o familie şi o carieră de succes totodată. Dar tot eu sunt cel care consideră la fel de ferm că nu este moral ca statul să intervină într-o afacere privată şi să oblige patronul/angajatorul să ia anumite decizii. Să-l oblige să ţină locul rezervat timp de “x luni”. Şi aici apare problema la care eu încă nu văd nici o rezolvare corectă pentru toate părţile (inclusiv tatăl). Angajatorul dacă face discriminări de gen, va avea tot timpul de pierdut dacă va concedia o femeie competentă. Este spre interesul lui financiar, dacă nu şi din bun simţ, să păstreze toţi angajaţii competenţi, indiferent daca sunt albi, galbeni sau chiar albaştri. Discriminarea într-o piaţa deschisă este sanctionată pe termen lung prin faliment.
De unde vă pun întrebarea: Care ar fi rezolvarea echitabilă pentru a permite femeii să aibă o carieră şi a nu intra peste dreptul la liber arbitru al patronului particular?
Sursa foto: eyesonpower.blogspot.com
Articol publicat in cadrul Proiectului One Europe Many Realities. Gender Roles in different societies and social Contexts. Acest proiect este cofinanţat cu susţinere din partea Comisiei Europene. Această publicaţie (comunicare) reflectă doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facută responsabilă pentru utilizarea informaţiei pe care o conţine.
