Miruna Matei
„[…]Am 27 de ani si sunt mamica unei fetite de 3 luni si jumatate. Va scriu cu durere in suflet deoarece sunt o femeie care a avut parte de violenta domestica si economica din partea celui pe care il consideram partenerul meu de viata, sotul meu si tatal micutei mele. Viata mea a luat o intorsatura foarte urata in momentul in care Dumnezeu ne-a daruit o fetita, deoarece sotul meu isi dorea foarte mult un baietel si se pare ca eu nu am fost in stare sa-i ofer un baietel. Incepand cu luna a 6-a de sarcina am fost supusa unor batai crunte din partea sotului meu, batai cu cureaua, cu pumnii si picioarele motivand ca nu am fost in stare sa port in pantec un baietel. Batai crunte care au urmat pana in momentul cand am nascut si dupa aceea. Au fost nenumarate plangeri la politie dar nu au fost luate masuri, mai rau, cei de la politie m-au sfatuit sa ma impac cu sotul , de dragul copilului, cu toate ca stiau situatia mea, pentru ca de multe ori sotul meu ma lovea in fata lor si cand aveam copilul in brate[…]” (Marturie preluata de aici)
Acesta e o parte din marturia unei tinere femei - una din miile de femei batute, umilite si uneori omorate de parteneri in Romania.
Ani de-a randul diverse fundatii si ONG-uri au incercat sa atraga atentia asupra acestui fenomen.
Ani de-a randul s-a incercat educarea, consilierea si protejarea victimelor violentei domestice.
Ani de-a randul li s-a spus femeilor ca nu trebuie sa se lase batute, ca prima palma nu va fi ultima si ca regretul agresorului tine doar cateva zile.
Dureros este faptul ca nici suferinta femeilor maltrate, nici eforturile organizatiilor implicate, nu inseamna mare lucru pentru mass-media romaneasca. Dovada este un articol aparut in data de 16 octombrie 2010 intr-un ziar cu 200000 de cititori si cititoare, in al carui titlu aparea indemnul „Si ce daca a batut-o? Sa se impace cu el!” Restul declaratiei apare in continutului respectivului articol: ” O femeie care iubeste cu adevarat ii iarta orice partenerului ei. Eu nu sunt de acord cu treaba asta, cu plangerile la Politie. Trebuie sa faca ceva sa-si rezolve problemele, sa ajunga la o intelegere. Nu este frumos, au trait impreuna mai multa vreme, au un copil. Ar trebui sa faca ceva sa se inteleaga[…]" (Sursa: Click!).
Autoarea respectivului material nu se multumeste doar cu publicarea unei astfel de declaratii ci, pentru a fi mai convingatoare, in caz ca, doamnelor, nu ati inteles ca daca il iubiti cu adevarat, trebuie sa acceptati statutul de sac de box, ea prezinta ca model pentru femeile intelepte, care isi doresc cu adevarat fericirea in cuplu urmatorul comportament:
„Cei doi indragostiti s-au certat aprig in plina strada, cand, intr-un acces de furie, Mitea i-a dat Andreei o palma. Cum il iubeste foarte mult, Andreea a dat dovada de intelepciune, l-a iertat si i-a acordat o noua sansa. Acum, dupa sase luni, cei doi sunt un cuplu fericit si au depasit momentul neintelegerilor si al geloziilor.”
Daca am presupune ca 1% din cititoarele acestei reviste sunt femei, victime ale violentei domestice, rezulta cel putin 2000 de femei care sunt sfatuite sa ramana si sa suporte bataia si umilinta, sperand la un cuplu fericit.
Propun un exercitiu de imaginatie: Maria este o femeie casnica, cu studii medii, are 37 de ani si doi copii mici. Sotul Mariei, are din cand in cand „accese de furie” si ii mai scapa cate o palma, doua, sau, daca e foarte nervos si trebuie sa se descarce, chiar cativa pumni. Maria nu are rude apropiate si putinii cunoscuti o sfatuiesc sa ramana cu el- unde sa sa duca, cine o mai ia la varsta asta, ce slujba isi mai gaseste, cum sa ia copiii de langa tatal lor. Poate din cand in cand, prietena care o gazduieste de fiecare data cand el e prea „stresat de grijile cotidiene” si dupa „descarcare” o da afara impreuna cu copii pentru a putea avea cateva minute singur, o sfatuieste sa plece, dar nu ii da un raspuns la intrebarea „Unde?”. Poate chiar i se nasc niste ganduri sa apleze la ajutor- a auzit ea de niste adaposturi si parca faceau si astia reclama la televizor ca ar trebui sa apelezi la cineva. In drum spre piata isi cumpara ziarul si citind respectivul articol, isi da seama ca si alte femei au trecut prin asta si au suportat si au un cuplu fericit. Se simte chiar rusinata, ca nu-l iubeste atat de mult sau ca nu a stiut sa-i arate. Peste 2-3 ani, Maria devine la randul ei un articol in ziar: „Femeie, omorata in bataie de catre propriul sot”. Intrebarea mea este: pare a fi un scenariu atat de ireal?
Toate Mariile trebuie protejate de astfel de manipulari, caci oricate campanii am avea, atata timp cat in mijloacele de informare cele mai folosite apar astfel de titluri, astfel de recomandari, nu va putea fi oprita violenta traita de sute si mii de femei. Un astfel de articol, nu numai ca isi bate joc de toate eforturile facute pentru combaterea violentei domestice, dar mai mult, poate contribui la insasi distrugerea vietii femeilor.
In final, exerctiul de imaginatie se adreseaza autoarei articolului: Daca ati avea o fata si peste ani va veni sa va intrebe ce sa faca, pentru ca iubitul ei i-a dat o palma intr-un acces de furie, ce ati sfatui-o ca este intelept sa faca?
